Anii au trecut de când Dumnezeu mi‑a schimbat viața, dar drumul cu El continuă. Învăț, cresc, mă lupt și merg înainte. Întoarcerea mea nu e trecut; e un proces viu, plin de sens și provocări pentru viitor.
Trăiesc cu dorul curat al vremii când eram aproape de Domnul, iar cicatricile mele nu mă dor, ci mă bucură: sunt semnele prin care m‑a ridicat. Dorul mă însoțește și mă cheamă iar spre harul începutului.
„Avinu Șebașamaim ne cheamă să fim glasul creației, purtând închinarea ei înaintea Tatălui. Noi, exponenții lumii, ridicăm mâinile în semn de prețuire și adorare Tatălui ceresc, dăm glas dorului după armonie, lumină și sfințenie.
„Betania e locul unde sufletul se regăsește; acolo Hristos ridică întristarea, deschide ușa părtășiei și dă odihnă celor ce pornesc spre Ierusalim cu credință, găsind iubire și popas pe cărare.”
Înainte de rezidire vine dărâmarea, înainte de vindecare vine tăierea. Peste țară răsună chemarea: „Caut un om pentru România”, zice Domnul.Un om care să stea în ruptură și să pregătească drumul întoarcerii.
„Am fost ridicat din neputință de Izvorul harului. Acolo unde orbirea m‑a înfrânt, Isus a coborât spre mine și mi‑a dat lumină, mers nou și nădejde. Trăiesc ca martor al vindecării Lui.”
„Ca lui Ilie, Dumnezeu încă vorbește: nu ești singur, mai sunt mii ce-I slujesc. El trimite hrană în ascuns, întărește în luptă și stă în fața duhurilor cu tine, căci Cel ce luptă pentru tine este însuși Dumnezeu.”
O inimă răzvrătită nu mai simte lumina: focul străin îi stinge dragostea, iar fumul amărăciunii îi acoperă cerul. Cuvântul devine străin, și doar zdrobirea din înfrângere, unde Hristos e alături pe genunchi, aprinde focul viu din lacrimile împrăștiate pe altarul stins.
Cu dorul unui Părinte care nu renunță la copilul Său, așa îți vorbesc Israele. Te‑am hrănit și te‑am păzit, dar văd cum candela ta s‑a stins și neghina a crescut în locul roadelor. Totuși, mâna Mea rămâne întinsă ca să vindec și să iert.
Adaugă aici textul pentru subtitlu